Se poate spune că, alături de Alexandru Duţu, Virgil Nemoianu este cel care deschide traseul unei gândiri creştin-democre în spaţiul de la noi. Savantul propune o gramatică politică ce recuperează capacitatea creştinismului de a da un sens al ordinii şi libertăţii comunităţii mundane. in mod programatic opusă direcţiei radicale de dreapta dominante în România interbelică, reflecţia sa- conservator-creştină este ecumenică şi tolerantă, atentă la diversitatea unui peisaj confesional şi urnan. Radăcinile bănăţene ale profesorului sunt responsabile pentru această inserţie central-europeană. in egală măsură., Virgil Nemoianu duce mai departe, în spaţiul românesc, efortul de conceptualizare a unui catolicism politic american, articulat în jurul lui The Review of Politics.

Formula în care Virgil Nemoianu se regăseşte este aceea a unui umanism creştin. Democraţia poate supravieţui, la nivelul fibrei sale etice, doar în condiţiiie unui dialog cu mesajul creştin. Alienării tehnologice, umanitatea îi râspunde cu intoarcerea către sursele fecunde ale credinţei. Simbolic, i se datorează lui Virgil Nemoianu câteva dintre cele mai frumoase pagini dedicate în limba română unor J.R.R. Tolkien sau C.S. Lewis. Ca şi intelectualii din jurul acestor două personalităţi, profesorul Virgil Nemoianu este atent la un joc al semnelor, ştiind să citească, în lumea desacralizată, liniile în care un mit postbelic, The Lord of the Rings, este deconstruit creştin probează până la ce punct erudiţia comparatistului se intersectează cu devoţiunea creştinului angajat în viaţa cetăţii.  - Ioan Stanomir