Există mai multe sinonime pentru dreptate. Uneori ea se numește justiție, alteori echitate, iar în unele împrejurări poartă numele de corectitudine. Dar ce trebuie să se întâmple pentru ca dreptatea să nu-și mai poată împăca explicațiile? Probabil că ea trebuie să fie rezultatul acțiunii unor oameni cu interpretări diferite. Timișoara. Un jurnalist de investigație. Un polițist pensionat. Un procuror general. Sensul dreptății este diferit pentru fiecare dintre ei și fiecare înțelege să facă dreptate în alt fel. Și totuși, dacă scopul este comun, de ce să nu colaboreze?

Bazându-se pe prietenia cu fostul polițist Blidaru, jurnalistul de investigație Gelu Modișan acceptă planul procuroarei Vodrescu și devine un agent al statului, dispus să-și sacrifice munca pentru înfăptuirea justiției, convins că numai așa mafia imobiliară din Timișoara poate fi înfrântă. Ceea ce îi scapă acestuia din vedere e tocmai faptul că, în lupta împotriva corupției, se întâmplă ca vânătorul să devină vânat, iar să faci echipă cu un procuror nu reprezintă un cec în alb și, cu atât mai puțin, o vestă antiglonț.

Când totul se precipită într-o cursă contracronometru pe străzile Timișoarei și Bucureștiului, Modișan nu mai are altă variantă decât să-și pună încrederea în abilitatea lui Blidaru și în puterea lui Vodrescu. Accidentele devin crime, iar crimele parte a jocului, căci clanul Gașpar trebuie să cadă, însă nu și păpușarii lor.