Volumul de față reunește trei texte esențiale pentru înțelegerea lucrării Tractatus logico-philosophicus, singura scriere publicată de Ludwig Wittgenstein în timpul vieții sale. Mai întâi, Jurnalele din anii 1914–1916, care constituie schița preliminară a cărții, apoi Câteva remarci asupra formei logice, unde, după un deceniu, autorul încearcă detalierea gândurilor exprimate în lucrare. Al treilea dintre acestea, O conferință despre etică, este fără-ndoială unul dintre marile texte mici ale filozofiei din toate timpurile. Fără aceste trei texte, multe dintre argumentele și afirmațiile Tractatus-ului ar rămâne pe mai departe enigmatice sau mai puțin accesibile interpretării.

La Wittgenstein, logica și etica sunt precum „ale filei două fețe“. Pentru a ajunge să identifici inexprimabilul din cuprinsul limbajului (ceea ce nu putem rosti, dar este totuși „mai înalt“), trebuie să indici mai întâi limitele vorbirii cu sens. Uimirea în fața existenței lumii, sentimentul siguranței absolute, încredințarea intimă că ai urmat o cale bună – toate acestea sunt experiențe care scapă din plasa enunțurilor noastre, se ridică deasupra lor. Iată gândurile ce-l preocupau pe tânărul care scria cu fervoare în jurnalul său, în tranșeele „furtunii de oțel“ – cum a numit Ernst Jünger Primul Război Mondial. Gânduri incandescente, care au schimbat traiectoria gândirii apusene în secolul XX.