Noul volum de poeme al poetei Paula Barsan se inscrie intr-o constelatie poetica astrala, intr-o formula lirica modernista, extrapoland motive poetice sub semnul luminii cu variante semantice multiple. Eul liric se fiinteaza ca nucleu generator de trairi concentrice pe o spirala cereasca, selenara si solara. Ceea ce aduce nou acest volum este tendinta de incifrare a emotiei, de stapanire lucida a trairilor, dand mai multa consistenta exprimarii subtile, elevate si mult prea elaborate, subordonand efemerul si lumescul unei forme superioare de intelectualizare a actului poetic. Este acesta un semn de maturizare poetica, o mai buna stapanire a verbului care intra in vecinatati stilistice complexe, incat decodificarea scoate la iveala o noua ipostaza a eului liric, aplecat mai mult asupra poeziei gnomice, decat sublimarii erosului supus destramarii ineluctabile. Mergand pe aceste coordonate astrale in care se situeaza discursul liric al poetei, putem remarca un evident progres, ceea ce ne permite s-o definim ca o poeta celesta, preocupata mai mult de inalt, de cerul inimii, de soarele orbitor, un urcus, asadar, pe o alta treapta de esentializare a rostirii individuale. Din acest punct de vedere, nu putem raporta poezia Paulei Barsan la un model euristic, este unica in peisajul liricii actuale, tocmai prin acest urcus in spirala de lumina din ce in ce mai intensa, asigurandu-i un axis mundi mult mai inalt, singular, un rotund al fructului cunoasterii, sublimat si golit de materie. [...] Prin excelentul volum Sui-Generis, poeta Paula Barsan mai parcurge o treapta pe drumul anevoios al travaliului poetic, oferind cititorilor o poezie elitista. - Elena Netcu