„Deoarece Mântuitorul nostru, Domnul Iisus Christos, prin îngerul care mărturisește că și-a mântuit poporul de păcate, ne-a arătat în el însuși calea adevărului prin care putem să ajungem înviind la fericirea vieții nemuritoare, este necesar ca, pentru încheierea întregii lucrări teologice, după studierea scopului ultim al vieții omenești, al virtuților și al viciilor, cercetarea noastră să continue cu Mântuitorul tuturor și binefacerile sale pe care le-a pus la dispoziția neamului omenesc. Cu privire la aceasta, ar trebui cercetat mai întâi Mântuitorul însuși. În al doilea rând, sacramentele sale prin care luăm calea mântuirii. În al treilea rând, scopul vieții nemuritoare, la care ajungem prin el în urma învierii.”

(Toma din Aquino)

„Modul de viață al lui Christos trebuia să fie astfel încât să convină scopului întrupării, potrivit căruia a venit în lume. Dar a venit în lume în primul rând pentru a face să fie cunoscut adevărul, după cum el însuși spune, în Ioan, 18, 37: pentru aceasta m-am născut, și pentru aceasta am venit în lume: ca să depun mărturie pentru adevăr. Și de aceea nu trebuia să se ascundă, ducând o viață solitară, ci să iasă în public, predicând public.

De aceea, în Luca, 4, 42-43, le spune celor care voiau să îl rețină: fiindcă trebuie să binevestesc împărăția lui Dumnezeu și altor cetăți, fiindcă pentru aceasta am fost trimis. În al doilea rând, a venit ca să îi elibereze pe oameni de păcat, potrivit cu 1 Timotei, 1, 15: Christos a venit în această lume ca să îi mântuiască pe păcătoși.

Și de aceea, după cum spune <Ioan> Gură-de-Aur, chiar dacă, rămânând în același loc, Christos putea să îi atragă pe toți la el ca să îi asculte predica, totuși nu a făcut acest lucru, oferindu-ne un exemplu de a pleca și de a-i căuta pe cei pierduți, precum păstorul <găsește> oaia rătăcită, și medicul ajunge la cel bolnav.

În al treilea rând, a venit ca să avem acces prin el la Dumnezeu, după cum se spune în Romani, 5, 2. Și astfel, a fost potrivit să le dea oamenilor încredere să vină la el, printr-un trai familiar cu oamenii.” (40, a. 1 – Dacă Christos trebuia să ducă o viață solitară sau să trăiască printre oameni)