Doinas se numara printre putinii autori romani care intruchipeaza o autentica si vitala continuitate istorica intre 1938 sau 1947 si 1989 sau 1991, o punte unificatoare. Nu pot sa nu cred ca acest potential de semnificatie cultural-istorica nationala, acest potential de armonizare, de restaurare, de vindecare in fond, nu a fost perceput, intr-un fel mai limpede sau mai vag, de catre foarte multi. Intr-adevar, daca valoarea oricarui poet consta in a imbogati, prin inventie, perceptia nuantata a realului de catre comunitatea lingvistica in care s-a nascut si traieste, de a spori, prin explorare, cunoasterea adancurilor psihice (straturi si mecanisme de ganduri, de afecte, de sensibilitati), de a conserva si ingriji auto-identificarile omului (printre care nu in ultimul rand si deschiderile acestuia spre transcendent), atunci rolul unui poet ca Doinas va fi recunoscut imediat ca fiind dintre cele mai importante.