Paginile ce urmează sunt rodul unei ambiții deșarte, secrețiile intermitente ale unui fluture care se vrea neapărat omidă. Ele trebuie să fie citite cu indulgență, în zig-zag (așa cum e zborul lepidopterei respective) și apreciate după mireasma florilor pe care a poposit. Începute în 1975, ele s-au adunat pe măsură ce mi s-a părut că evadarea din poezie se transformă într-o „rețetă” a prozei. O lectură atentă a lor va demonstra cât de amăgitoare este o asemenea concepție. Unele texte au fost redactate în ultimul timp, ca un fel de consolare că cel mai important dintre ele - „T de la Trezor” - n-a putut fi încheiat. Am, izbutit, oare, în felul acesta, să evit eșecul? Cititorul este invitat să lase răspunsul la această întrebare ca un suc gastric extrem de acid, destinat „să roadă” stomacul meu de prozator veleitar, hrănit prea mult cu substanțe imaginare.