Privite acum în perspectiva timpului, a evoluției dramaturgiei noastre, opiniile celor care, precum Liviu Rebreanu, au crezut că debutantul Victor Ion Popa „îndreptățește speranțe frumoase“ s-au validat integral. Posteritatea a fost mai dreaptă și mai comprehensivă decât contemporanii lui, selectând din opera sa dramatică acele titluri care l-au înscris pe Victor Ion Popa nu numai ca pe un dramaturg reprezentativ al unei perioade literare, ci ca pe una din permanențele literaturii române. (Valeriu Râpeanu)