Eseul ȚARĂ PIERDUTĂ? a fost scris de către autoarea Ana Maria Narti mai întâi în limba suedeză, în perioada 1989 -1992. Era reflexul imediat al întâmplărilor care au dus la căderea dictaturii și la instalarea unei noi ordini în România. Inițial, textul se adresa suedezilor care cunoșteau foarte puțin țara din care provenea autoarea.
Astăzi, 30 de ani după dispariția ceaușismului, documentul capătă cu totul alte valori – spune Ana Maria Narti. Revenind într-un timp pe care nimeni atunci nu îl putea descifra, descopăr o mulțime de sensuri la început ascunse. Și mă confrunt cu alternanța între două culturi, două lumi politice, cu pendularea între viața mea suedeză și viața mea legată de România.
Sper că această oglindă nemiloasă a trecerii anilor are ceva de dăruit celor tineri, celor care nu au trecut prin răsturnările anului 1989. Și poate că ei au ceva de învățat privind drama exilului, Copil și adolescentă mă întrebam deseori citind povestiri vechi: de ce plâng oamenii exilului? Doar au o lume întreagă în față, pot călători în multe locuri. Fugind din închisoarea totalitară, în mai 1970, am găsit un răspuns întrebării de demult: a schimba țara și limba este un act care ține de lumea tragediei.