Desi vedem in ultima vreme tati care plimba caruciorul sau care nu se jeneaza sa schimbe scutecele bebelusului, rolul patern este confundat, in continuare, cu cel al ”parintelui de duminica” – tatal isi vede mai departe de jobul sau si de hobbyurile sale si, uneori, isi rasfata, la final de saptamana, copilul cu niste cadouri menite sa-i suplineasca lipsa. Insa, chiar daca prima legatura a unui copil nou-venit pe lume este cea avuta cu figura materna, tatal este un motor de dezvoltare la fel de important in primii ani de viata. Plecand de la cercetarile de ultima ora din psihologia dezvoltarii, dar si de la o bogata cazuistica, cartea arata ca mama este ”portul” care ofera protectie si adapost in fata furtunilor vietii, pe cand tatal asigura explorarea in largul marii, curiozitatea si dorinta de a influenta mersul lucrurilor. Prezenta tatalui este, deci, absolut necesara pentru a aduce copilului bucuria descoperirii si autonomia de care are nevoie in primii ani de viata. Concret, tatal va trebui sa fie dispus sa se joace mai des cu cel mic, sa se lase in voia planurilor sale si sa-l incurajeze sa ia decizii in mod autonom. La randul ei, mama este sfatuita sa aiba mai multa incredere in intuitia si strategiile tatalui, chiar daca lucrurile se vor desfasura altfel decat s-ar astepta ea. Doar asa cei doi parinti vor putea rezolva intr-un mod echilibrat problemele micii copilarii – de la cele referitoare la somn si harnire, pana la dificultatile privind impunerea unor limite sau rezolvarea unor conflicte.
Josephine Schwarz-Gerö este specialista in psihosomatica sugarilor si lucreaza, in calitate de medic neonatolog, la Clinica de Copii Glanzing din Viena. De asemenea, preda la Universitatea din Viena un curs despre tulburarile de alimentatie in copilaria mica.