Poezia Mariei Dimian nu vine oricum, ci dupa doua romane, publicate deja. Am detectat in planul lor diegetic o insusire comuna, bazata in special pe un anumit tip de psihologizare caracteriala, coagulat in jurul ideii de pedagogie negativa, dar nu numai. In cel de-al doilea roman, Doamna cu parul rosu, personajul Sofia gaseste o solutie la felul ei degradant de a fi, anume crima. Iar crima sau autocrima, in cazul ei, poate fi interpretata si ca o crima simbolica, a depasirii unei anumite bariere mentale, de ce nu si a unei varste.