Volumul conține patru texte dramatice: Publicul (1930), Nunta însângerată (1931), Yerma (1934) și Casa Bernardei Alba (1936), ultimele trei formând Trilogia rurală.
Primul text din antologie îl reprezintă o premieră absolută: este prima traducere în limba română a piesei de teatru PUBLICUL.
Scrisă în jurul anului 1930, dar având premiera abia 56 de ani mai târziu, textul dramatic Publicul vorbește despre teatru și vorbește despre dorință, printr-un joc al măștilor, în care ficțiunea și realitatea se suprapun, în care identitățile sunt în continuă metamorfoză, în căutarea constantă a autenticii, onestității și libertății.
O mireasă își abandonează nunta, o femeie tânără nu reușește să rămână însărcinată, o văduvă ce le impune celor cinci fiice un doliu riguros. Femeile din aceste drame rurale caută, la lumina lunii, un drum în ținutul arid al căsătoriei, al maternității și al văduviei, dar nu află decât violență, singurătate, tăcere și moarte.
Trilogia rurală reprezintă una dintre cele mai importante creații ale literaturii spaniole.
Creația și existența lui Federico García Lorca s-au transformat, încă din timpul vieții lui, dar mai ales după moarte, în simbol și mit totodată. Negăsirea trupului său, îngropat în urma execuției într-o groapă comună, are o valoare de simbol extrem de puternică în Spania. Și, extrapolând, în toate colțurile Europei în care războaiele și revoluțiile secolului XX au lăsat în urmă crime și gropi comune.
La mai bine de 85 de ani de la executarea lui, fronturile pe care Federico García Lorca a luptat în scurta lui viață, au rămas deschise.