Gib I. Mihaescu - Pavilionul cu umbre:
LIANA: Dupa cum nu pot tagadui nici dezgustul ce fatal urmeaza oricarei lacomii.
GEO: Cel ce se dezgusta de vin, a doua zi bea si mai vartos. Marturisesc sincer, va fi o incantare sufleteasca pentru mine sa privesc pe parizianul tau de barbat, refugiindu-se aici, in fundul acestor dealuri cu vii si paduri, ca sa-si gaseasca mireasa cea curata.
LIANA: Pentru ce toate astea? Ce ti-a facut Marius?
GEO: Pentru ca te iubesc.
LIANA: Esti grozav de sarcastic. Si cu toate astea ai pronuntat, in sfarsit, unicul adevar din tot ce-ai spus pana acum. Restul: naivitati atat de copilaresti. Dragul meu, mi-a placut mult ca ai ramas alaturi de mine. M-ai distrat. Tata, cu morocaneala lui de gelos intarziat, nu mai ma distra deloc, asa ca ai venit la timp. Iti multumesc. Adevarul insa acesta e: ma iubesti. Si, bietul de tine: voi fi a lui Marius si niciodata a ta. Intelegi, niciodata a ta.