Teatrul în care crede Cătălina Florescu te provoacă. Nu poți rămâne indiferent, ea te obligă să iei o atitudine sau cel puțin să alegi ce îți comunică ție mai mult: între teatru de idei, teatru înclinat social sau un teatru mai personal, care se uită la corp ca printr-un caleidoscop al emoțiilor. Autoarea își trăiește emoțiile cu inteligență și putere de observație. Replicile pieselor ei, o spune chiar ea, sunt aidoma unui val „care se sparge la țărm, îl atinge, dar nu rămâne acolo”. Intri în universul lor și descoperi că teatrul e iluzoriu, e menit să dispară, deși există o speranță: dacă găsești ușa deschisă, poți intra și poate primești ajutor. O indicație: la sfârșit, pereții spitalului sunt sparți și dau către o sală de audiție la teatru. Ce rămâne după viață?, întrebarea rămâne, ca și ușa, deschisă.

Andrei Șerban,

regizor de teatru și operă,

profesor la Columbia University, New York

Volumul de teatru al Cătălinei Florina Florescu oferă un corpus dramatic de o deosebită intensitate emoțională și intelectuală, cu sclipiri de ironie, momente de cinism, peisaje distopice ale unei omeniri pe pragul autodistrugerii, la limita dintre intimitate și cruzimea istoriei. Este un teatru care trăiește prin forța unui limbaj necruțător ce ne împinge dincolo de zonele noastre de confort și ne încurajează să ne chestionăm asupra ceea ce înseamnă a fi bărbat, femeie, ființă umană. Un teatru modern și inteligent, de o onestitate tulburătoare.

Domnica Rădulescu,

autoare Trenul de Trieste și Amurg la Marea Neagră,

profesoară la Washington & Lee University, Virginia