Poet, dramaturg, romancier, jurnalist, Matei Vişniec s-a născut pe 29 ianuarie 1956 la Rădăuţi, în judeţul Suceava. A debutat cu poezie în 1972 în revista Luceafărul, pe cînd era elev. Mai tîrziu, stabilit la Bucureşti unde a făcut studii de filosofie şi istorie, s-a numărat printre fondatorii Cenaclului de luni condus de criticul Nicolae Manolescu. A crezut în rezistenţa culturală şi în capacitatea literaturii de a demola totalitarismul, prostia şi răutatea. Mai crede şi astăzi că teatrul, poezia şi romanul pot atenua spălarea pe creier operată de societatea de consum, de mode, de industria de divertisment şi de noile tehnologii care însingurează omul. A debutat în volum în 1980, la Editura Albatros, cu o culegere de poeme intitulată La noapte va ninge. Matei Vişniec este autorul mai multor volume de poezie, a şase romane, a unei culegeri de nuvele şi a peste 50 de piese de teatru. În 1987, cînd căderea comunismului părea imposibilă, Matei Vişniec a cerut azil politic în Franţa. Între 1990 şi 2022 a lucrat ca jurnalist la Paris la Radio France Internationale. Piesele sale scrise în franceză au apărut la editurile Lansman, Actes-Sud Papiers, Non Lieu, L’œil du Prince, Espace d’un Instant. Matei Vişniec este considerat unul dintre cei mai importanţi autori de teatru francofoni. Numeroase premii i-au răsplătit activitatea, începînd cu Premiul pentru poezie acordat de Uniunea Scriitorilor din România în 1984 pentru volumul Înţeleptul la ora de ceai. El a mai obţinut Premiul Academiei române, precum şi premiul pentru întreaga activitate, în 2015, a Uniunii Teatrale din România (UNITER). În Franţa i-a fost decernat de mai multe ori Premiul presei la Festivalul internaţional de teatru de la Avignon, Premiul european acordat de Societarea Autorilor şi Compozitorilor Dramatici (SACD), precum şi Premiul de literatură europeană Jean Monnet (în 2016) pentru romanul Negustorul de începuturi de roman. Piesele lui Matei Vişniec sunt traduse în peste 30 de limbi şi s-au aflat pe afiş în numeroase ţări. Unele dintre ele au fost montate în teatre importante din Europa: Teatrul Rond Point des Champs Élysées la Paris, Teatrul Stary din Cracovia, Teatrul Piccolo din Milano, Teatrul Regal din Stokholm, Teatrul Young Vic din Londra, Teatrul Naţional din Istanbul, Teatrul Maxim Gorki din Berlin, Teatrul Naţional din Sofia, Teatro Stabile din Torino, Teatrul Amalia din Salonic… La Suceava a fost creat în 2016 un teatru muncipal care poartă numele lui Matei Vişniec.

Cîteva definiţii subiective ale teatrului:

1. Teatrul este un spital pentru oameni perfect sănătoși.

2. Teatrul este un insectar cu cele mai frumoase amintiri ale umanității. Fluturii, miriapozii și celelalte insecte țintuite acolo își agită încă aripile, antenele și sutele de piciorușe, de fapt ele nu mor niciodată.

3. Teatrul este un loc în care adevărul nu mai are nevoie să urle.

4. Teatrul începe să aibă sens atunci cînd cineva te leagă la ochi, dar legătura cu care te leagă are ochi.

5. Teatrul este ceea ce precedă un ropot de aplauze care intervine în general prea tîrziu, la sfîrșitul unei forme de emoție povestită în grup, cînd timpul nu mai poate fi dat înapoi, dar spectatorii încearcă totuși să-l oprească bătînd din palme.

6. Teatrul este o întîlnire pe care și-o dau niște ființe imaginare cu niște ființe concrete în speranța că ar putea să facă pace.

7. Teatrul este o plută din scînduri pe care se dezlănțuie o pasiune în timp ce nu departe fluviul se transformă într-o cascadă.

8. Teatrul este un loc în care mai multe cuvinte își dau întîlnire cu mai multe urechi, mai multe imagini își dau întîlnire cu mai mulţi ochi și mai multe semne de întrebare își dau întîlnire cu mai multe inimi. Totul merge apoi anapoda, cuvintele

îți intră în ochi ca niște păsări, imaginile îți rămîn în inimă ca niște cheaguri de sînge, iar semnele de întrebare îți sfîșie timpanele. În mod ciudat, niciodată nimeni nu numără cadavrele care rămîn după aceea în sala de spectacol.

9. Nu îndrăznesc să vă spun ce este teatrul întrucît risc ca niște nebuni să vină, să facă exact opusul a ceea ce cred eu că este teatrul, și de fapt ceea ce vor face ei să fie tot teatru.