Cugetările, reflecțiile și notele care urmează sunt o premisă pentru un model filosofic, antropologic și axiologic al existenței. Sunt meditații filosofice gândite prin adevărul dreptei credințe ortodoxe, asupra ființării și a devenirii ființării întru ființă a căilor pe care omul fiind în lumescul acestei lumi, cea mai bună dintre lumile posibile, cum spune filosoful Gottfried Wilhelm Leibniz, poate să ajungă la plenitudinea ființării întru ființă, la seninătate, la beatitudine.

Aceste prolegomene se constituie ca argument al faptului că nu există contradicții între dogmele și adevărurile revelate ale dreptei credințe, iar pe de altă parte între cunoașterea științifică onestă și meditația filosofică autentică întru adevăr, asupra omului, valorilor, moralei, artei, naturii, a universului în general, într-un cuvânt asupra lumii create. Există însă o condiție: cunoașterea științifică și rațională, oamenii de știință, gândirea și meditația filosofică, filosofii și moraliștii să accepte și să înțeleagă bazându-se tocmai pe ceea ce cunoaștem despre om și Univers și pe semnificațiile și sensurile evidente ale existenței, că această lume nu își are cauza în ea însăși, ci cauza primă, finală proniatoare și transcendentă este Dumnezeu, Unul în ființă și întreit în persoane, sufletul este nemuritor, iar omul este creat după chipul lui Dumnezeu, persoană liberă, chemat la asemănare cu Dumnezeu și îndumnezeire prin har, iar existența nu se limitează la această lume finită și va continua ca existență spiritualizată în veșnicie, în transcendent.

Desigur filosofia ortodoxă nu este o replică și nu se poate substitui niciodată teologiei și dogmaticii ortodoxe. Filosofia în genere este o formă de cunoaștere și în consecință, filosofia ortodoxă poate avea această calitate dacă se bazează și valorifică învățătura și adevărurile de credință cuprinse în scrierile Sfinților Părinți, în teologia și dogmatica ortodoxiei, în tradițiile Bisericii. Este ceea ce facem și noi în această schiță tematică pentru o posibilă filosofie ortodoxă. Teologia ortodoxă nu se identifică cu hermeneutica bazată pe categorii și concepte metafizice ale unei filosofii ortodoxe, după cum aceasta din urmă nu este o completare a teologiei ortodoxe.

Monografia nu este o filosofie ortodoxă a existenței și a cunoașterii, ci numai o simplă schiță tematică privind această vastă și importantă problematică, o încercare de a reactualiza interesul celor competenți și doritori pentru a realiza o astfel de lucrare amplă. Totodată monografia se adresează tuturor celor interesați să cunoască, să mediteze, să reflecteze din perspectivă ortodoxă, asupra existenței, cunoașterii, asupra omului, a rostului și destinului său.