„Ȋn creuzetul imperial bizantin, așa cum susține autorul, se exprimă atât specificitatea elementelor orientale, cât și esențializarea elementelor de gândire greacă, dar și creștină, fără ca un anumit echilibru să fie perturbat ȋn civilizația bizantină, cu toată impresia de eterogenitate existentă.

Raționalitatea se dezvoltă aici prin diverse contacte, fără a afecta excelența unei spiritualități monahale ai cărei reprezentanți prestigioși, printre care Ioan Scărarul și Simeon Noul Teolog, rezistă trecerii timpului prin profunzimea trăirii și a redării acesteia ȋn registru filosofic. Astfel, Dionisie Pseudo-Areopagitul și Maxim Mărturisitorul ȋși vor lăsa amprenta gândirii, fondate pe trăirea spirituală a relației cu Dumnezeu.

Emulația gândirii bizantine a continuat până la căderea Imperiului, ștafeta fiind preluată de popoarele ortodoxe din Răsăritul creștin.“

Eduard Florin Tudor