În lucrarea sa, Hans Urs von Balthasar dezvoltă o reflecție profundă asupra misterului celor trei zile sacre - Vinerea Mare, Sâmbăta Mare și Duminica Învierii - oferind o viziune teologică unificatoare asupra pătimirii, morții și învierii lui Hristos.

Punctul focal al analizei îl constituie taina Sâmbetei Mari, înţeleasă ca spațiu al tăcerii divine, al coborârii în moarte şi al unei solidarități radicale a lui Dumnezeu cu condiția umană căzută.

Balthasar depăşeşte interpretările strict liturgice ale acestor trei zile, propunând o înțelegere teologică profundă, în care Triduumul devine locul culminant al revelației iubirii răscumpărătoare.

Printr-un dialog atent cu surse patristice, biblice şi mistice, autorul schițează o viziune dramatică şi radical pascală asupra economiei mântuirii - o teologie în care moartea nu este eludată, ci asumată în totalitatea ei de către Dumnezeu însuşi.