Viziunea teologică a lui Barron, aşa cum a fost ea dezvoltată în ultimii treizeci de ani, este profund instructivă.

Barron pledează cu forţă în favoarea unei înțelegeri a realității centrată pe Dumnezeu, în care Dumnezeul Creator revelat în Scriptură se găseşte într-o relație necompetitivă cu creaturile sale și în care predomină adevărul „coinerenței” (pe care îl voi explora mai jos). Deşi prețuiește studiile istorico-critice, el apără totuşi veridicitatea portretelor biblice ale lui Isus Cristos cel răstignit și înviat și aşează aceste portrete în contextul Scripturilor lui Israel.

Barron luminează bunătatea, adevărul şi frumusețea tradiţiei catolice, fără să treacă peste eșecurile multe şi grave ale catolicilor. De asemenea clarifică faptul că viața morală catolică este simultan cruciformă şi propice unei înfloriri umane veritabile, aşa cum se poate vedea în vieţile sfinților în virtuţile şi suferințele lor. El dezvoltă o spiritualitate bogată din punct de vedere liturgic și doctrinar, una implementată prin intermediul câtorva practici precum faptele milei şi rozariul. După cum afirmă cardinalul Francis George, catolicismul „implică o «>...istorică, publică și comunitară."

- Matthew Levering