Autorul insistă, cu multă abilitate în vehicularea informațiilor, dar și în stabilirea de conexiuni limpezi între evenimente, asupra prezentării contextului istoric, care a generat personalitatea lui Vlad III Dracul,iar apoi asupra modului în care acesta și-a pus amprenta asupra lumii sale, căci „o biografie se ocupă de rolul personalității”.

Obiectivul acestui demers este acela de a desluși „rolul lui Vlad III în modelarea evenimentelor epocii lui. Tocmai psihologia lui particulară, care s-a impus explice.

Psihologia unei personalități de talia lui Țepeș este explicabilă mai ales prin ambianța în care a trăit, prin relațiile de putere în care a fost angrenat și, nu în ultimul rând, prin istoria propriei sale familii, în mijlocul căreia a putut resimți, încă de copil, toate repercusiunile raporturilor de forțe dintre condiția unui domn ghiaur în relație cu boierii, dar mai cu seamă cu puterile politice care îl amenințau din exterior.

Cuvântul înainte fixează viziunea biografului asupra personajului pe care îl investighează, încadrându-l atât într-o tipologie deja clasicizată a „tiranului sângeros”, definitoriu pentru Epoca Medievală, cât și în cea romantică a geniului politic care se ghidează în acțiunile sale după principiul independenței statale față de marile puteri, dar și pe definirea unei identități naționale în contextul așezării într-un spațiu al confluenței dintre Est și Vest: „Vlad III a fost, fără îndoială, un om de geniu, dar un om absolut, un om al soluțiilor geometrice și în această lumină se alătură figurilor radicale ale istoriei, fiind și el unul dintre cei care au hotărât să disciplineze natura.

Luând însă atitudine față de problemele românești, care în perspectivă istorică se dovedesc a fi cele dintotdeauna, el le-a pus în evidență, ca nimeni altul în epoca sa.

Cu alte cuvinte, el i-a păscut pe conaționalii săi. Și românii au înțeles asta.”

Candea D.Monica