„Îmi făcusem un obicei de a-l contacta telefonic aproape lunar pe academicianul Boboc, informându-ne reciproc la ce mai lucrăm, ce citim etc. Ne-am văzut în ultimii ani aproape la toate simpozionele Constantin Noica, Constantin Rădulescu Motru, Lucian Blaga și la alte activități științifice. Mi-am dat seama de multă vreme că era omul care trăia pentru idei, că sufletul îi vibra la fiecare dezbatere de substanță, că urmărea atent orice subtilitate ideatică. Nu era omul care să încurajeze discuții obișnuite despre politică, despre mondenitățile zilei și nici despre nevoile de zi cu zi, despre familie și altele de acest fel. Știuse să navigheze bine și în vremuri dificile, ocolise cu o anumită abilitate tot felul de capcane, considerând că nu merită să te angajezi decât pentru dezbaterea ideilor mari, iar acestea sunt filosofice. Un om care și-a trăit viața ca idee, aflat mereu sub un cer platonic al marilor idei filosofice, acompaniat fiind uneori de armonia pitagoreică a muzicii sferelor!”
fragment