De-a lungul câtorva veri petrecute la 2 Mai, spațiu legendar pentru mediile artistice din perioada comunistă, pe care, după cum se știe, Alexandru Tocilescu îl iubea cu asupra de măsură, Florica Ichim a început înregistrarea unui interviu-fluviu (după modelul celor cu Vlad Mugur și Tompa Gábor). Din păcate, dialogul lor a rămas nefinalizat, ultimele veri fiind mai dificile ca sănătate pentru cel care trebuia să fie protagonistul cărții.
Interviurile reunite în cele două volume ale antologiei sunt o lectură savuroasă, în care eroul lor, regizorul Alexandru Tocilescu, vorbeşte cu dezinvoltura-i caracteristică despre cenzură, literatură bună, filme, rock şi Mozart, teribilisme, gastronomie, frumuseţe, suferinţă şi teatru – centrul vieţii sale.
Toca rămâne, după Liviu Ciulei, cel mai viu regizor cu care am lucrat. Şi lui i-a plăcut să lucreze cu mine, ne-am înţeles bine. El a găsit în spectacolul meu cu Dan Grigore un fel de intimitate spirituală şi a preluat această idee mai târziu, sugerând relaţia dintre Hamlet şi umbra tatălui lui Hamlet, care nu apare ca personaj, fiind înlocuită cu acest simbol şi cu un glas profund, care spunea textul stafiei, glasul extraordinar de bogat în armonice, cum spunem noi, al unui preot dintr-o biserică din Bucureşti. -- Ion Caramitru