Silvia Albu este o tânără librăreasă întoarsă de curând în oraşul natal, după o absenţă forţată de aproape cinci ani. Suntem în România anului 1983. Mâncarea e raţionalizată, nu se mai găseşte aproape nimic în magazine, lumina se ia timp de o oră pe zi, avorturile sunt interzise şi metodele de contracepţie inexistente, iar dragostea vine laolaltă cu ameninţarea morţii.

În cartierul de la marginea Piteştiului, Complexul este un întreg univers, planetele ce se rotesc în jurul propriilor axe sunt Alimentara, Măcelăria, Cofetăria, Merceria, Librăria, Ceasornicăria, Poşta. În viaţa librăresei, marcată de o traumă pe când avea doar şaptesprezece ani, mişună o mulţime de copii. De-a lungul verii, o idilă se înfiripă între ea şi ceasornicar, un bărbat cu şapte ani mai în vârstă. Apariţie atrăgătoare, ceasornicarul pare să-i promită că o va duce cu el către alte orizonturi – dar poţi să crezi în promisiuni sau totul e scânteiere fugară?

Toţi copiii librăresei este un cântec al însingurării şi al dragostei ce poate fi aducătoare de moarte, din vremurile trăite de cei care au fost tineri în anii ’80. Un cântec pe-al cărui fundal este etalat un întreg evantai de poveşti cu copii.