Ravel Blok a stat o vreme nemăsurabilă în neverosimila cabană aflată în mijlocul deşertului de zăpadă, unde nu era nici atât de frig ca în atât de periculoasa şi neprimitoarea trecătoare Lapitz din munţii Cobaltici şi nici atât de cald ca în ţinuturile străbătute de călătorii medievali în căutarea Ţării Preotului Ioan. Şi unde frigiderul din colţul încăperii se autoalimenta cu merinde în mod spontan. Cu timpul, s-a obişnuit să privească ore întregi prin crăpăturile scândurilor pereţilor, fără a-i mai fi nici atât de frig la nord şi nici cumplit de cald la sud şi, chiar dacă, din confortul cabanei, nu i-a mai găsit nici pe Don şi nici pe ghidul criminal, a deprins în labirintul albului orbitor al zăpezii câteva grupuri de cutezători luptându-se cu vântul turbat şi cu troienele; (…)