După debarcarea pe meleagurile argentiniene, naratorul, Witold Gombrowicz, întâlneşte un milionar homosexual, îndrăgostit de un tânăr şi frumos polonez, pe care tatăl, un maior în rezervă, doreşte să-l înroleze în armata care se forma în Anglia pentru a lupta împotriva agresorului hitlerist. Conflictul între vechi şi nou, între bătrân şi tânăr, între fidelitatea faţă de trecut şi fidelitatea faţă de viitor constituie doar un pretext, deoarece, în esenţă, atenţia autorului se îndreaptă spre tragedia polonezilor din ţară. În stilul său poznaş, sclerotic, baroc, absurd, după cum el însuşi se defineşte, suferinţele celor din emigraţie în raport cu soarta polonezilor de dincolo de ape sunt luate în derâdere şi nu pot fi prezentate decât într-o manieră grotescă. Înfruntând timpul şi reacţiile stârnite după publicarea lui, Trans-Atlantic, cel mai bizar şi mai controversat roman al lui Gombrowicz, rămâne un punct de reper în literatura universală.