Folosirea unor automatisme relative simple, cum ar fi comanda unui televizor, aprinderea unui bec, comanda unui sistem de aer condiționat, etc., cu ajutorul unor dispozitive speciale personalizate fiecărui aparat, sau cu telefonul ni se par lucruri absolut banale și firești și folosim aceste facilități aproape instinctiv fără să ne punem problema înțelegerii modului lor de funcționare.

În numeroase cazuri aceste comenzi se transmit prin internet fie cu ajutorul unui calculator personal sau tabletă fie cu ajutorul telefonului mobil, încadrându-se în așa numita categorie Internet of Things (IOT).

Este suficient să instalăm pe telefon o aplicație dedicată sau să introducem într-un browser web o adresă IP particulară și pe ecranul acestuia apare panelul de comandă al sistemului controlat sau datele transmise de acesta.

Dar nu totul a fost așa de simplu acum câțiva ani.

S-a ajuns la aceste performanțe prin efortul susținut a numeroși specialiști din domeniul electronicii și informaticii dar și prin aportul multor amatori pasionați de automatisme. La început dezvoltarea cestor sisteme era apanajul strict al specialiștilor din domeniu deoarece implica folosirea unei infrastructuri specializate și costisitoare, calculatoare, sisteme de senzori și actuatori etc., care nu erau accesibile amatorilor. Aceștia doreau un sistem economic, simplu, ușor de programat, la care să se poată conecta elemente de culegere a datelor și de execuție a comenzilor și care să permită dezvoltarea unor sisteme inteligente autonome.

S-a ajuns astfel la crearea platformei Arduino, un sistem integrat hardware și software care să includă facilitățile de mai sus și care să permită dezvoltare unor astfel de sisteme.