Nici o teza a doctrinei crestine clasice nu suna in urechile contemporanilor si chiar a crestinilor atat de indoielnic, straniu si surprinzator ca aceea conform careia virtutea prudentei ar fi ,,mama" si temeiul formal al tuturor celorlalte virtuti cardinale, ale dreptatii, curajului si cumpatarii. Prin urmare numai cine este prudent ar putea fi drept, curajos si cumpatat, iar omul bun ar fi bun in virtutea prudentei sale.