„M-am trezit cu o gheară în piept și cu o senzație puternică de sufocare.”

Proza Hannei Bota are în comun cu cea mai veche, a marilor noştri moralişti clasici (Galaction, Agârbiceanu), arta de a înfăţişa cazuri morale fără a ține discursuri moralizatoare, iar cu cea a aşa-zişilor "minimalişti" contemporani, știința de a nu se pierde în digresiuni şi detalii inutile. Față de aceștia din urmă însă, romanul Hannei Bota prezintă o diferență fundamentală: are o poveste importantă de transmis, are ceva de spus și nu e doar un pretext pentru a epata publicul diletant.

RĂZVAN VONCU