Autorul premiatelor romane Goana nebună a lumii şi Transatlantic ne încântă de această dată cu o nuvelă (care dă şi numele volumului) şi trei povestiri, ce par a transcende timpul, explorând cu gingăşie actul scrisului şi momentul creaţiei, când personajele par pur şi simplu să se trezească la viaţă în paginile cărţii. Consecinţe de viaţă şi de moarte pot deriva dintr-un banal fapt cotidian, iar scriitorul explică acest lucru într-o notă personală de la finalul volumului. Aceste povestiri au fost terminate în 2014, în preajma unui incident petrecut în New Haven, Connecticut, când Colum McCann a fost atacat pe o stradă, pierzându-şi cunoştinţa. Unele dintre ele au fost scrise înainte de atac, iar altele după aceea, într-o perioadă de puternică afectare emoţională. Scriitorul mărturiseşte: „Uneori am impresia că ne scriem propriile vieţi în avans, dar alteori putem doar să ne uităm în trecut. În final, totuşi, fiecare cuvânt pe care-l scriem este autobiografic - probabil îndeosebi atunci când încercăm să evităm ceea ce ţine de biografie“. De-a dreptul strălucitoare din punctul de vedere al clarităţii şi al măiestriei cu care este scrisă, această colecţie de povestiri ne aminteşte, din nou, de ce este considerat Colum McCann unul dintre cei mai buni scriitori contemporani.