Viață trăită ca-n somn
în miezul unei tornade,
din care, uneori, un înger
uituc mă smulge și cade.
Dispare apoi și mă adună,
redându-mă focului iar.
Ce să fac, Doamne, cu
acest bezmetic hotar,
peste care pășesc fără a clipi
din ochi, fără să înțeleg ceva?
Știu doar gustul arderii de tot,
moștenit pe vremuri, cândva,
fără să-mi amintesc când anume,
de unde și cum… Jariște. Seară.
E tornada de grație; în miezu-i
încins: aceeași, salvatoare, scară.
«Treptele fericiților» e un volum scris într-o proporție covârșitoare după decesul Mamei, ce are un dulce nume slav – Liubovi, care înseamnă «iubire». E vorba de o serie de dialoguri vii, exasperant de vii, cu ceea ce numesc eu «matca ființei», prin care ai fost adus aici. O parte din aceste dialoguri și psalmi e transcrisă în acest volum și simt că aceste poeme i-ar ajuta pe mulți să se reapropie, din alt unghi, de părinții lor.
Devii mai tăcut după ce pleacă Părinții… Acceptând faptul că ei s-au retras în nevăzut, simți că în realitate ei… n-au plecat, ci sunt, clipă de clipă, cu tine. De dorul de ei exclus să te vindeci, pentru că prezența lor e resimțită până la un soi de tiranie, uneori dulce, alte dăți însă imperativă, ziditoare aș spune.” (Aura Christi)