Tristeți deghizate este un volum de proză scurtă ce conține 12 povestiri. Majoritatea acestora dezvoltă câte o idee inedită, generatoare de mici realități alternative. Ce-ar face un regim care urmărește eliminarea oamenilor singuri? Ce s-ar întâmpla dacă o anomalie în continuumul spațiu-timp ar produce un moment existențial cu durata de zece ani? Ce viață ar avea o persoană înzestrată cu darul unic al „grafotoniei”? Ce înseamnă (în mediul rural) dacă un om decedează cu arătătorul ridicat? Ce-ar face un detectiv angajat să-i găsească clientului perechea ideală? În proză cerebrală adesea ludică și mereu bine croită, care nu face economie de trimiteri culturale (de pildă, la istoria medicului legist Nicolae Minovici, la compozițiile muzicianului John Cage) și care poartă discret ecouri din Borges sau Bioy Casares, autoarea provoacă „programatic” cititorul la reflecție, speculație sau, după caz, minunare.