George Calinescu observa undeva, ca in tineretea sa Zaharia Stancu avea o privire fascinanta, dar care transmitea o constanta neincredere fata de toti cei cu care interactiona. Si in opera lui literara, alter-ego-ul sau (tumultuosul Darie) se comporta de multe ori, asemenea unei salbaticiuni de padure, gata sa fuga sau sa muste, la cel mai neinsemnat semn care ar prefata un pericol. Sunt manifestarile comportamentale ale cuiva care a cunoscut inca din copilarie, nu doar mangaierea de gheata a saraciei, ci si cortegiul unor umilinte generatoare de mari frustrari, repede convertite in dorinta de razbunare si de eliberare. -- Cristian Sandache