Pot fi şi altfel!
Trolul furios este convins de asta şi de aceea pune pariu cu prietenii lui că n-o să se mai înfurie. Dar nu e deloc uşor. Atunci când prietenii lui îi devorează pur şi simplu prăjitura delicioasă, ar vrea să bată cu picioarele în pământ. Iar când o cioară aterizează pe nasul lui, îi vine să urle de furie. Oare va reuşi trolul să câştige pariul?
Este continuarea cartii Trolul Furios, iar in aceasta carte autorii se indreapta cumva spre furia pe care o simtim cu totii in diferite situatii. Si plusul cartii este normalizarea acestei emotii si cum o simte trolul, dar mai ales si prietenii lui. Si un alt aspect important e legat de faptul ca ne abtinem sa fim furiosi, dar nu reusim mereu sa nu aratam asta, iar autorii exact asta subliniaza – e in regula sa o simtim asa cum estea ea: o furie ca un tsunami, o furie ca o adiere de vant. Fiecare situatie vine cu nivelul ei de furie.
Ce as fi vrut eu la sfarsit? Mi-ar fi placut ca autorul sa-si faca personajele sa vorbesca despre ceea ce simt.
