Primul Razboi Mondial a maturat imperiile stravechi ale Europei si a transformat continentul intr-un laborator asezat peste un urias cimitir. Dintre ruinele Ancien Régime-ului, politicienii le-au promis maselor, emancipate si mobilizate ca niciodata pana atunci, o societate mai dreapta si un stat care sa le apartina. Dar lupta neobosita ce a urmat, intre cele trei ideologii rivale – democratia liberala, comunismul si fascismul –, care se vedeau fiecare drept menita pentru a reface societatea, continentul si lumea, sub forma unei Noi Ordini impuse omenirii, avea sa dureze cea mai mare parte a secolului XX. Astazi, locuitorii continentului european se bucura de o remarcabila combinatie intre libertatea individuala, solidaritatea sociala si pace. Daca europenii vor izbuti sa renunte la dorinta lor disperata de a gasi o singura definitie functionala a lor insisi si daca vor izbuti sa accepte un loc ceva mai modest in lume, se vor putea reconcilia mai usor cu diversitatea si cu disensiunile care vor face parte din viitorul lor la fel de mult cum au facut parte si din trecut.