„Mihai Ralea e azi un personaj aproape uitat în istoria României. Și totuși, ca intelectual și ca om politic, figura sa s-a aflat multă vreme – și sub multe regimuri – în prim-planul scenei publice românești: psiholog, sociolog, profesor universitar, membru de marcă al PNȚ și redactor-șef al ziarului Dreptatea, discipol al lui Virgil Madgearu și protejat al lui Armand Călinescu, ministru al muncii în timpul regelui Carol II, susținător al modelului de corporatism inspirat din fascismul italian, apoi tovarăș de drum al comuniștilor și ambasador al Republicii Populare Române în SUA.

Acuzat de oportunism de către mulți dintre contemporani, biografia lui reprezintă, în ultimă instanță, un foarte interesant studiu de caz despre supraviețuire – politică și personală – în vremuri tulburi, la întretăierea dintre dictaturi și totalitarisme. De aceea e chiar de mirare că nici un istoric nu s-a aplecat până acum asupra ei.

O face, iată, Cristian Vasile, într-o carte scrisă cu obiectivitate, acribie și cu o riguroasă atenție la detalii. Această primă biografie dedicată lui Mihai Ralea în istoriografia românească reprezintă un adevărat eveniment editorial și o lectură pe cât de interesantă, pe atât de actuală.“

ALINA PAVELESCU

„O cercetare sobră, precisă şi erudită: Cristian Vasile reconstruiește, din fragmentele de epocă şi documentele de arhivă, imaginea unui intelectual care alege să se reinventeze totalitar, colaborând cu carlismul şi cu regimul de «democrație populară».“

IOAN STANOMIR

CRISTIAN VASILE este cercetător științific I, dr. habil., în cadrul Institutului de Istorie „N. Iorga“ (Programul România şi Europa în secolul XX) – Academia Română, precum și membru corespondent al Academiei Austriece de Științe (ÖAW). Predă în cadrul Școlii de Studii Avansate a Academiei Române, unde este şi conducător de doctorat. A fost secretar științific al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România (aprilie 2006 – aprilie 2007), coordonator al Comisiei Prezidențiale Consultative pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România (aprilie 2007 – decembrie 2009), coeditor, împreună cu Vladimir Tismăneanu şi Dorin Dobrincu, al Raportului Final al CPADCR (Humanitas, 2007). A fost director științific al IICCMER (septembrie 2011 – mai 2012). Volume publicate: Între Vatican şi Kremlin. Biserica Greco‑Catolică în timpul regimului comunist (Curtea Veche, 2003; ed. a II‑a, Litera, 2023); Biserica Ortodoxă Română în primul deceniu comunist (Curtea Veche, 2005); Perfectul acrobat. Leonte Răutu, măștile răului (în colaborare cu Vladimir Tismăneanu, Humanitas, 2008); Literatura şi artele în România comunistă, 1948–1953 (Humanitas, 2010); Politicile culturale comuniste în timpul regimului Gheorghiu‑Dej (Humanitas, 2011; Premiul „N. Bălcescu“ al Academiei Române); Viața intelectuală și artistică în primul deceniu al regimului Ceaușescu, 1965–1974 (Humanitas, 2014); Un turn de fildeș în comunism? Institutele umaniste ale Academiei RPR în România lui Gheorghiu‑Dej, București, Corint, 2024. Volume editate/coordonate: Istoria Bisericii Greco‑Catolice sub regimul comunist 1945–1989. Documente şi mărturii, Polirom, 2003; Raport final (în colaborare), Humanitas, 2007; „Ne trebuie oameni!“ Elite intelectuale şi transformări istorice în România modernă şi contemporană, Cetatea de Scaun, 2017; Naţionalism şi multiculturalism în cultura vizuală din România (în colaborare), PostModernism Museum, 2017; Centenarul femeilor din arta românească (în colaborare), vol. 1–3, PostModernism Museum, 2017‑2018‑2021; Erotism şi sexualitate în „Epoca de Aur“ (în colaborare), PostModernism Museum, 2018; Cultura de masă în „Epoca de Aur“: Cântarea României şi Cenaclul Flacăra, PostModernism Museum, 2019; Tineri și tineret în România socialistă: Identitate, ideologie și dinamici socio‑culturale (în colab. cu Mioara Anton, Bogdan C. Iacob), Cetatea de Scaun, 2022. Coautor al volumului Politicile umorului de extremă dreapta și războiul imaginilor din România, PostModernism Museum, 2022.