„Îl chemă din nou pe sergentul Ropotan.

– Ia mai zi o dată, Ropo, câţi plopi sunt în Grozăveşti?

– Raportez, opt!

– Şi în câţi zici că erau pere?

– Patru în primul, două în 2, una în plopul 3, trei în 4, zero în numărul 5, una-n 6, două-n 7 şi una-n ultimul. Zece normale, două de cauciuc şi două pădureţe.

– Alea pădureţe în care le-ai găsit?

– Amândouă-n 7, să trăiţi, prinse pe sârme! Adică trecea câte o sârmă prin ele şi le ţinea pe crăci… Ălelante nu se suise ai dracului cu ele-n… cum să le zic?…

– Plopi, mă, plopi!

– În… aşa, nu se suise studenţii, că uitaţi, fiecare pară e în câte o împletitură de sfoară, are la capăt o ureche, au ridicat-o cu vreo crăcană şi au strecurat-o pe creangă.

– Ăla-i ochi de laţ, Ropotane, nu-i ureche!

– Ochi, urechi, ei le-au băgat şi uite aşa se face că avem pere în… ziceţi dumneavoastră că eu nu pot, pe cuvânt!” (fragment din volumul Un mic arhipelag)

Poet, eseist, prozator şi radiojurnalist, Radu Sergiu Ruba s-a născut la 14 octombrie 1954, în Ardud, Satu Mare. La unsprezece ani şi-a pierdut complet vederea. A absolvit Facultatea de Limbi Străine, franceză-engleză, Universitatea Bucureşti. Debut editorial în 1983 cu un volum de poeme urmat de altele cinci. A mai publicat trei cărţi de interviuri şi eseuri, trei romane, cel mai recent la Tracus Arte, şi două volume de proză scurtă, între care cel de faţă. A alcătuit, de asemenea, o antologie. A tradus din literatura franceză. Romanul său, O vară ce nu mai apune (Premiul Academiei în 2016), a beneficiat de traduceri în engleză şi în italiană. Scriitorul a fost distins cu numeroase premii în ţară şi în străinătate şi cu Ordinul Meritul Cultural al României în grad de cavaler.