Studiul urmărește perioada de aproape un secol dintre explozia expresionismului german și primul deceniu al mileniului trei, fiind împărțit în capitole după criterii istorice. Autoarea ne pune la dispoziție o lucrare consistentă și exhaustivă, analizând, totodată, stilurile și tematicile cinematografului german în ansamblul său.

Din păcate, filmul german a rămas foarte puțin cunoscut în rândurile publicului român. După cum arată criticul Mihnea Columbeanu (Pitbull), prefațatorul ediției românești a lucrării, până pe la sfârșitul anilor ’50, când distribuția cinematografică în România a început să se organizeze la nivel internațional mai larg, nemții nu prea aveau ce să ne ofere.

Mai târziu, când a început să se maturizeze generația anilor ’70, la noi cenzura închidea porțile de intrare, culminând cu perioada tenebroasă din deceniul comunist final. După 1990, rețeaua a fost rapid monopolizată de către distribuitorii americani, în dauna majorității producțiilor de alte origini – situație căreia i se adaugă, la un nivel mai profund, faptul că nemții, asemenea majorității europenilor, s-au orientat întotdeauna mai cu seamă spre filmul de conținut, nu spre cel de consum. Cartea lui Maggie Hoffgen este cu atât mai importantă cu cât analizează în detaliu cele mai semnificative filme germane, necesare oricui dorește să-și consolideze cultura cinematografică.

„Detaliată, substanțială și extrem de limpede scrisă, cartea vă va prilejui o lectură fascinantă și un adevărat tezaur de informații indispensabile tuturor pasionaților de film – și, aproape sigur, un îndemn incitant și irezistibil de actualizare a culturii cinematografice, recuperând toate acele producții de mare valoare pe care până acum le-ați trecut cu vederea. Atât parcurgerea cărții, cât și vizionarea filmelor analizate în paginile ei vor constitui adevărate revelații‟ Mihnea Columbeanu