Upanisadele reprezinta comoara spirituala si filosofica a traditiei hinduse. Aceste texte sacre care exploreaza profunzimea si intelepciunea milenara a Upanisadelor, alcatuiesc una dintre cele mai importante parti ale Vedelor, scripturile hinduse primordiale.
Lucrarea de fata abordeaza intrebari inca vitale despre natura si destinul omenirii si consecintele nerespectarii ordinii naturale si a intregului ansamblu. Fiecare Upanishad, sau lectie, preia o tema variind de la atingerea fericirii spirituale pana la karma si renastere si, in mod colectiv, sunt meditatii despre viata, moarte si viata de apoi. Esenta invataturilor lor este ca adevarul poate fi atins prin credinta mai degraba decat prin gandire si ca spiritul divin este in fiecare dintre noi.
Prezentul volum contine traducerea adnotata si insotita de studii introductive a zece Upanisade clasice. Autorul lucrarii, Ovidiu Nedu, asigura un grad maxim de transparenta a traducerii, oferind, in paranteza, echivalentele sanscrite ale tuturor cuvintelor sau sintagmelor din versiunea romana.
Upanisadele reprezinta textele ce pun bazele filosofice ale hinduismului Vedanta. Scrise pe parcursul unui interval temporal destul de vast, incepand cu ultima jumatate a mileniului I i.e.n. si pana spre Evul Mediu, ele propovaduiesc unitatea intregii realitati si caracterul iluzoriu, neesential, al intregului Univers, vazut ca un „joc” cosmic. Acela care isi insusea aceasta viziune, devenea una cu intreaga realitate, eliberandu-se de toate neajunsurile omenescului.
Stilul Upanisadelor este arhaic, filosofia fiind incadrata intr-un context simbolic si mitologic preluat din vechea religie a Vedelor. Abia in secolul VIII, Saṅkara Acarya va sistematiza ideile acestor texte, elaborand un sistem filosofic clar articulat, si anume scoala Advaita Vedanta.