La scurt timp dupa terminarea Sonatei pentru pian, in 1943, Mihail Jora reintra in ambianta muzical-poetica schumanniana, de data aceasta insa mult mai direct. Compozitorul cladeste un ciclu de variatiuni, terminat cu o fuga, pe tema unui lied de Sechumann. (Poate, ca forma, piesa este si un omagiu adus lui Reger, cu ale sale multe si stufoase serii de variatiuni si figuri)