Vatra este pentru români şi nu numai pentru ei, locul existenţial al fiinţei umane, locul de geneză a tot ce se poate înfăptui.

În ultimă instanţă, prin vatră se înţelege o locuinţă, un aşezământ stabil, cămin, uliţă, hotar, loc de baştină, de origine.

Pe măsura dezvoltării societăţii, a constituirii comunităţilor umane, spaţiul vetrei se lărgeşte ajungându-se la ceea ce se numeşte vatra satului sau mai târziu vatra oraşului, unde au loc principalele evenimente ale dezvoltării economice, politice, culturale şi unde se află germenii de progres şi civilizaţie: primăria, biserică, şcoala, atelierele breslelor meşteşugăreşti.

Din toate aceste prefaceri istorice şi sociale a rezultat bine cunoscuta vatră străbună.