Vecinătățile sunt o formă de organizare a vieții sociale elaborată în evul mediu occidental, introdusă în Transilvania de către sași, preluată apoi în moduri și grade diferite de către maghiari și români și existentă, în forme diverse, până în prezent.

Dăinuirea în timp și răspândirea în spațiu a Vecinătăților fac indispensabil studiul acestora pentru o înțelegere a trecutului și prezentului Transilvaniei și, într-o anumită măsură, chiar ale României.

Putem considera că, prin natura lor, Vecinătățile reprezintă în prezent nu atât o structură socială care se perpetuează încă în mod miraculos, cât un model de organizare asociativă la îndemână, utilizabil pentru diferite nevoi comunitare specifice.