”Celebru în principal pentru romanul Deșertul tătarilor (și, poate, pentru o parte dintre prozele sale scurte), jurnalistul, scriitorul și pictorul italian Dino Buzzati a scris și pentru copii, un lucru puțin (spre deloc) cunoscut. Ei, și a fost tradus și la noi (excelent!) cu volumul acesta, unde au fost incluse, spre deliciul nostru, și ilustrațiile originale ale autorului. Construcția cărții este ingenioasă. În primul rând, aceasta se deschide cu câteva pagini în care ni se oferă un soi de descrieri ale personajelor care vor apărea în poveste (atât protagoniștii, cât și personajele episodice; în plus, ni se aduc la cunoștință și personajele care e posibil să nu-și facă simțită prezența deloc), după care ni se relatează, succint, scenele de care vom avea parte (un fel de scenariu atipic), iar abia după aceea suntem invitați printr-un poem amplu în povestea propriu-zisă. Apoi, fiecare capitol începe cu o ilustrație alb-negru, iar sfârșitul acestuia este marcat printr-alta color, care conține, în josul paginii, și o „explicație” – de fapt, un rezumat într-una sau două fraze a celor ce s-au întâmplat în cadrul capitolului respectiv, un fel de recapitulare succintă (toate reluate la final prin „Indicele ilustrațiilor”). Pe lângă originalitatea construcției și farmecul poveștii (aveți un sinopsis grăitor mai sus), recomand acest volum cu toată căldura și pentru stilul în care a fost scris, pentru înfrățirea armonioasă a prozei cu poezia, pentru delicatețea cu care Buzzati transmite câteva mesaje esențiale (nu numai pentru copii).”

Eli Bădică