In orele meditaţiei sale în singurătate, Iisus a ajuns o dată să se întrebe dacă nu cumva ar merita osteneala să încerce ca prin studiul naturii şi, poate, prin legătura cu spirite superioare, să ajungă să transforme materiile mai puţin nobile în altele mai nobile, nemijlocit utilizabile pentru oameni, – ca, de pildă, piatra în pâine sau, de o manieră generală, de a căuta să se facă mai independent în raport cu natura – (aruncându-se jos).