În Seria Amfiteatru, realizată în cadrul proiectului BIBLIOTECA DE ARTĂ, a apărut volumul „Viața mea dublă. Memorii” de Sarah Bernhardt.

În culmea gloriei, când arta și forța ei sunt recunoscute de lumea întreagă, actrița Sarah Bernhardt își scrie memoriile. Deși la începutul secolului XX e încă vremea stilului „cu înflorituri”, ea scrie simplu și, ca să sfideze încă o dată cutuma, scrie singură.

Amintirile celei pentru care Jean Cocteau va inventa expresia „monstru sacru” dezvăluie, în această carte devenită o lucrare clasică a genului, două vieți: cea de pe scenă și cea din afara ei. Personalitate de o libertate de neimaginat în epocă, fire incandescentă și excentrică, Sarah Bernhardt trage ea însăși cortina și lasă la vedere o întreagă lume. Explicându-se pe sine, pune în lumină și fascinanta Belle Epoque, nu doar cu teatrul ei, ci și cu societatea ei, cu ideile, cu aventurile și, mai ales, cu oamenii ei.

Sarah Bernhardt (1844-1923), actriță franceză, a fost una dintre cele mai importante artiste din Europa și din întreaga lume, figura ei ei fiind indisolubil legată de evoluția teatrului modern și a artei actorului.

Născută la Paris, oraș în care a creat și a cunoscut succesul, bucurându-se de admirație generală și de o popularitate ieșită din comun, Sarah Bernhardt a fost admisă la Conservatorul de Artă Dramatică din capitala Franței la o vârstă fragedă. În ciuda vicisitudinilor pe care a trebuit să le depășească, unele cauzate de un context socio-politic nefaborabil și de o viață personală neocolită de greutăți, destinul său artistic a purtat-o spre cele mai importante scene ale lumii, Comedia Franceză și Teatrul Odéon numărându-se printre ele.

În decursul anilor, actrița a parcurs mai multe etape, fiind asociată cu personalități decisive ale epocii, printre care scriitorii Victor Hugo și Oscar Wilde. Tragediană renumită – mai mult, considerată „cea mai mare tragediană din toate timpurile” -, a abordat o gamă variată de roluri, inclusiv roluri masculine, printre care celebrul Hamlet. A A consacrat prin talentul ei piese precum „Ruy Blas” de Victor Hugo, „Tosca” de Victorien Sardou sau „Dama cu camelii” de Alexandre Dumas-fiul. „Divina”, „împărăteasa teatrului”, cum i se spunea adesea, a rămas în istorie ca prima „stea” internațională și ca prima actriță care a repurtat un triumf fără egal în turnee inițiate pe mai multe continente.

În 1899, a preluat conducerea cunoscutului Théâtre des Nations din Orașul Luminilor, care a devenit Théâtre Sarah Bernhardt, și a creat o trupă nouă. Peste decenii, în 1941, din cauza originii evreiești a artistei, instituția este redenumită Théâtre de la Cité, pentru ca după război să-și recapete denumirea, iar apoi să-și consolideze statutului ca Théâtre de la Ville, și astăzi important spațiu cultural.

Iubitoare de pictură și de sculptură, figură cu o cunoscută dimensiune excentrică într-o epocă a multor îndrăzneli, Sarah Bernhardt, prin personalitatea și stilul său, a fost sursă de inspirație și pentru artiștii apropiați de mișcarea Art Nouveau. De exemplu, pictorul ceh Alfons Mucha a realizat afișe inspirat de figura sa, colaborarea dintre cei doi fiind de notorietate.