Dragi copii și părinți,

Vă invit să pășim împreună în lumea unui Sfânt pe care copiii l-au iubit dintotdeauna: Sfântul Nicolae, bunul și neobositul prieten al celor mici. Am crescut și eu cu numele lui rostit în casă, în nopțile de iarnă cu freamăt de zăpadă și lumina unei icoane care ne veghea pașii. Nu știu dacă povestea mea vă va aduce aceeași căldură pe care am simțit-o eu, dar nădăjduiesc că în paginile acestea veți găsi măcar o licărire din bucuria lui.

Prietenii noștri – Ionel, Anuța, Nicușor și ceilalți copii ai Satului de Submunte – mi-au fost călăuză în această poveste. Prin ochii și întrebările lor am ales dintre minunile vieții Sfântului acele întâmplări care aprind în inimile copiilor curaj, bunătate și dor de Dumnezeu. Sfântul Nicolae știe să ne strângă laolaltă, mici și mari, nu doar cu daruri în ghetuțe, ci cu lumina care se așază în suflete atunci când facem bine.

Nădăjduiesc ca, oriunde veți citi această poveste – în liniștea unei seri de iarnă sau în lumina caldă a dimineților –, să simțiți apropierea lui. Sfântul Nicolae merge cu noi, ne ocrotește și ne zâmbește prietenos din icoanele noastre.

Să pornim, așadar, fără teamă. Nimeni nu rămâne singur în drumul acesta…