Barbu Dimitrie Ştirbei, născut în 1795, așa de aproape de începutul unui veac nou, ale cărui aspiraţii nu avea să le împărtăşească în toate, era fiul marelui boier Dumitrachi Bibescu. Bibeştii sunt un neam de boierinaşi olteni, care se ridică pe vremea stăpânirii Austriei în Banatul Craiovei.
Leagănul lor e în Gorj, unde va fi trăit depărtatul străbun, moşneanul Bibul, undeva pe plaiuri, între ţărănimea liberă, mândră a părţilor acelora. La Jupăneşti stătea, prin 1700, găsim şi pe tatăl său, Tudor Bibescu, în veacul al XVII-lea, Mihai Bibescu, boier de ţară fără dregătorie, făcând hotarnice și alte treburi de mazil. Peste douăzeci de ani, stăpâni erau aici Ion, Dumitraşcu şi Constantin, fiii, cu
Anuţa, ai acelui Mihai, care a fost căpitan, adică dregător la hotare în vremurile lui; o fată, Anuţa, luase pe boierinaşul
Preda din Hurez. Săuleştii, Crăsnarii erau în numărul rudelor şi vecinilor, cu care se schimbau din când în când pământurile. Constantin a fost abia «portărel de judeţ», o boierie aşa de mică, încât abia se ridica mai presus de lipsa desăvârşită a boieriei. Ioan († 1742), căsătorit cu o Călină, are un fiu, Ştefan, şi un altul care o ia pe Balaşa Argetoianu.