Giuseppe Ungaretti (1888-1970) a fost unul dintre cei mai importanti scriitori italieni ai secolului XX. Poet de factura modernista, jurnalist, eseist si critic, s-a numarat printre exponentii miscarii literare novatoare numita ermetism. Isi publica o parte importanta a operei in perioada razboiului, in timp ce era inrolat pe front. Numele i-a fost asociat cu directii avangardiste precum futurismul sau dadaismul. Apropiat al regimului fascist, trecutul marelui poet a constituit in ultimele decenii ale secolului trecut un subiect de aprinse dezbateri.

„Un mare poet poate avea si o fizionomie oarecare. Nu e cazul lui Ungaretti, de al carui chip patrat, surazator si teribil de brazdat, nu-mi puteam desprinde privirea, unica data cand am schimbat cateva vorbe - la Roma, in octombrie 1965. [...] Fata lui Ungaretti fusese cioplita de natura intr-un mod nespus de expresiv, ca si cum o „intentie artistica” din inalt ii adancise trasaturile!” (Ilie Constantin)