Viitorul anterior este monologul unui văduv, tată a doi copii, fost profesor universitar, care își rememorează viața, de la secvențe din copilărie la iubiri din adolescență, muzici și cărți, peripeții din timpul armatei, beții memorabile, prietenii de neînlocuit, călătorii, dorințe și fantezii etc. Totul, în încercarea de a-și purta demn bătrânețea, singurătatea, insomniile, descompunerea lentă, dar sigură a corpului. Ca intelectual, are suficient antrenament teoretic pentru cea din urmă misiune. Însă aceasta devine problematică atunci când nimic nu merge cum a planificat și viața îl ia din nou prin surprindere. Cum înveți să-ți accepți moartea iminentă?

„Pretextul autobiografic al povestirilor lui Liviu Ornea nu trebuie să înșele: nu nostalgia e personajul lor principal. Calculul e infinit mai subtil. Ce urmărește el aici nu e atât viața unui om care, ajuns sexagenar, își recheamă dulce tinerii săi ani, cât însuși procesul convulsionat al recuperării trecutului. E, dacă vreți, o memorialistică în care accentul cade pe primele patru silabe. Științific aproape: filtrele, actele de spontană revelație, micile minciuni care suprascriu realitatea, petele albe fac deliciul acestei cărți nu mai mare decât un microprocesor.“
Cosmin Ciotloș

„Liviu Ornea debutează în literatură cu una dintre cele mai tandre și sfâșietoare confesiuni despre îmbătrânire și moarte.

Viitorul anterior te duce constant cu gândul la Moartea lui Ivan Ilici.

Locvacitatea naratorului, dilemele, amintirile pe care ți le derulează în fața ochilor, poveștile pe care ți le împărtășește, referințele culturale incorporate firesc, plictiselile, fișele de lectură transcrise, imprevizibilul crud al vieții, ritmul, umorul, lungimea frazelor, viciile, tonul, decupajul narativ, toate (și încă multe altele) conduc spre o singură concluzie: ai în față o mică bijuterie literară.“
Eli Bădică, coordonatoarea colecției n’autorv.