Scris în limba engleză și presărat cu multe detalii autobiografice, Vis cu femei frumoase și nu prea se supune într-o oarecare măsură canoane romanești legat de intrigă, personaje și decor, deschizând vasta galerie de antieroi beckettieni cu o figură memorabilă – Belacqua, eternul crai . Limbajul, caracteristic prozei cu puternice influențe joyceene, este încărcat de erudiție și intertextualism, de invenții lexicale, dar și de jocuri de cuvinte sclipitoare, de o poeticitate cuceritoare și de o umor negru care atenuează viziunea sumbră a scriitorului asupra existenței. Tragedia lipsei de sens, a incoerenței și confuziei generale ce guvernează existența umană și prezentă în roman ca o muzică de fond obsesivă, găsindu-și expresia în ingenioasele experimente stilistice.

Samuel Beckett (1906-1989) s-a nascut in Irlanda, intr-o familie protestanta din clasa de mijloc. A studiat franceza si italiana la Trinity College si a predat o scurta perioada la Campbell College din Belfast si la Scoala Normala Superioara din Paris, unde s-a stabilit definitiv in 1937. Poet, dramaturg, nuvelist, critic si traducator, reprezentant de marca al literaturii absurdului, Beckett a ilustrat in operele sale lipsa de sens a existentei, dezintegrarea valorilor traditionale si alienarea individului. A publicat numeroase volume de poezii, povestiri, piese de teatru, romane si eseuri critice, dintre care amintim: Eleutheria (1947), Asteptindu-l pe Godot (1949), Sfirsit de partida (1957), Murphy (1938), Molloy (1951), Malone murind (1952), Cum e (1960), Watt (1968), Mercier si Camier (1970).