Un adăpost, mizerie, moarte... voi arăta că pot suporta excesul mizeriei aşa cum am suportat excesul voluptăţii: aşa cum au procedat Alcibiade, şi Cezar, şi Catilina. Voi suferi, îmi voi răscumpăra păcatele. Am păcătuit, Dumnezeule, am păcătuit! Am provocat suferinţă, dar eu n-am suferit. Am ridicat mâna asupra unui preot. În confesional, am luat ferma hotărâre să fac tot răul cu putinţă duşmanilor mei! Şi mărturiseam acest lucru. Şi eram absolvit de păcate! De data asta însă, totul va fi spălat. Voi căuta mai multă suferinţă, aşa cum odinioară, părăsind-o pe cea pe care o iubeam şi care tocmai fusese dură cu mine, îi telefonam fără alt scop decât acela de a-i auzi duritatea vocii la capătul firului. Mă voi oferi pentru tot ce e mai greu, voi îngropa morţii, iar pe fiecare dintre aceste încercări o voi oferi Dumnezeului meu pentru salvarea mea şi pentru salvarea celor pe care îi iubesc.